Istoricul localităţii

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița de Sus a județului Bacău și era formată din satele Lunca, Filipeni-Slobozia, Pârliturile, Valea Boțului, Fruntești și Moara Conachii, având în total 2288 de locuitori. În comună existau două biserici ortodoxe la Lunca și Fruntești și o școală înființată în 1865, având 38 de elevi (dintre care 4 fete), iar principalii proprietari de pământ erau George Sterian și Eufrosina Rosetti cu copiii ei. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Siretul de Sus a aceluiași județ, și comuna Mărăști, formată din satele Mărăștii de Sus (Valea), Mărăștii de Jos (Satul de Jos) și Bălaia, având în total 1399 de locuitori; în comuna Mărăști existau două biserici ortodoxe la Mărăștii de Jos și Mărăștii de Sus și o școală mixtă la Mărăștii de Sus, având 27 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Mărăști și comasarea ei cu comuna Filipeni, care se găsea în plasa Traian a aceluiași județ, având 4670 de locuitori în satele Bălaia, Fruntești, Glodișoara, Lunca, Satul de Jos, Valea, Valea Boțului și în cătunele Filipeni, Moara Conachi, Pârlituri și Slobozia. Cum reședința comunei era în satul Lunca, în 1931 comuna a fost rebotezată Lunca.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău, revenind la denumirea de Filipeni, iar satul Moara lui Conachi a luat în 1964 denumirea de Pădureni. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat

 

Înapoi